Această fişă nu are fişiere audio relaţionate

Informații generale

:: Râpa Comorii din Iedera ::

Unitatea administrativăpurta la începutul secolului trecut numele deEderileși era o comună rurală din plasa Filipești, județul Prahova. În alcătuirea sa intrau sate, Edera de Jos și Edera de Sus, cu o populație de 211 familii cu 927 locuitori, precum şi zece familii de romi. Comuna avea la acea vreme o biserică, reparată în 1864, cu un preot. Principalale ocupații ale locuitorilor erau agricultura, lemnăria și cărămidăria. Pe malul Cricovului este consemnată o moară de măcinat. În 1864 au fost împroprietăriți 174 de locuitori care au primit 504 hectare de pământ. Localnicii se mai ocupau cu stupăritul, creşterea cailor, vacilor, oilor și porcilor. Sunt consemnaţi șase cârciumari şi este menționată existența unor resurse de lignit, neexplorate. Comuna este brăzdată de dealurile Vârful-Babei, Dani și Vârful Cornetului, care sunt foloste drept pășune pentru animalele pe care le cresc locuitorii[1].


În comună se află două biserici ortodoxe, declarate monumente istorice. În satul Colibaşi este biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul 1864 şi în satul Iedera, biserica „Sfinţii Voievozi”, construită în anul 1890[2]. În urma Războiului de Independenţă din 1877 şi a Primului Război Mondial, în comună s-a ridicat un monument în memoria eroilor căzuţi în aceste războaie[3]. În anul 1963, în fosta primărie din satul Colibaşi funcţiona o bibliotecă cu „334 de volume, 16 reviste şi 176 de broşuri”, iar în anul 1968 erau 1197 de volume. În 1969, sediul bibliotecii se mută din satul Colibaşi în Iedera de Jos, într-o casă naţionalizată, iar în 1973, biblioteca se mută în noul cămin cultural, nou construit[4].


În Iedera localnicii își leagă originea mitico-magică de existența unei comori, ajunsă acolo mai mult printr-un accident. Gropile de var din comună au fost un prilej pentru apariția unor legende legate de modalitatea de exploatare. Și aici, ca și în alte comune reapare laitmotivul comorii.

Noi avem un loc unde îi spunemRâpa Comorii, acolo unde e limita comunei. Uitându-mă prin acte am constatat că anumite terenuri de acolo sunt la Prahova, ceea ce silvic era la Dâmbovița. Legenda spune că acolo se fabrica var, dar nu prea mai e voie, sunt mult mai pitiți oamenii care fac var. Acolo, acești oameni se lega cu o frânghie de copac și cobora la baza râpei, fiind un versant așa din pământ, și de acolo lua în căruță și mergeau acolo unde ardeau varul. Și așa a picat o roată, s-a rupt și era plină de galbeni, de bani și de acolo e Râpa Comorii (reprezentant primărie, Iedera).


Comorile din Iedera nu sunt numai comori mitologice, aduse de exploatarea varului, sunt și comori istorice unde se presupune că ar fi avut moșie însuși Boierul Cantacuzino. Numele însă nu vine de la comoara răsturnată în râpă, nici de la moșia boierului Cantacuzino, ci vine de la o plantă Iedera, care ajunge în Dâmbovița odată cu primii migranți care au venit din localitatea cu același nume din Ardeal, spun localnicii.


Fostele cariere de var în Iedera au fost comori pentru sat:

Toată partea asta de Ruda a fost exploatare de var, mai sunt unii care fac asta. Erau cinci-şase cariere, dar nu mai sunt, acum se face prelucra. Era var gros. Am prins ultima căruță cu boi din sat (preot Zamfir Mihai, Iedera).



[1] George Ioan Lahovari, C.I. Brătianu, Grigore, G. Tocilescu, Marele dicționar geografic al Romîniei, vol. III, Editura Stab. Grafic J.V. Socecu, București, 1900, p. 304

[2]Lista monumentelor istorice din România, 2010, Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, accesat online la http://patrimoniu.gov.ro/images/LMI/LMI2010.pdf

[3]http://www.primariaonline.ro/judet-Dambovita/primarie-Iedera/m/3

[4]Biblioteca Națională a României, accesat online la http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=923

IEDERA
Se încarcă